marți, 16 decembrie 2008
Stiri culturale - Rador - 16 decembrie 2008
miercuri, 10 decembrie 2008
Child - Cine?
am întrebat.
Cine arde
întrebărilecu lumină?
Cine duce
povara angoaselor
până în anticamera
răspunsului ultim?
Cinese revarsă continuu?
E un zeu,zic,da, un zeu!
Nu e un zeu,
spune gândul,
sunt doar eu!
Adică tu,cel care vei fi.
vineri, 21 noiembrie 2008
Centenarul nasterii lui Leon Kalustian

articol scris de Mihai STEPAN-CAZAZIAN
Catalogul colectiv al incunabulelor din Romania

Catalogul cuprinde descrierea cărţilor tipărite de la inventarea tiparului de către Johann Gutenberg ( la jumătatea sec. al XV-lea) până la anul 1500 inclusiv, numite, cu un termen convenţional, incunabule.Prin valoarea şi semnificaţia deosebită a acestor adevărate monumente ale artei tipografice, el urmăreşte să includă în circuitul ştiinţific internaţional valorile culturale de excepţie, existente în colecţiile româneşti.Spre deosebire de cataloagele de colecţie, care descriu amănunţit fiecare exemplar, semnalând toate particularităţile care îl individualizează (starea de conservare, lipsurile, elementele adăugate, însemnările manuscrise, legătura, ex-librisurile, graţie cărora putem marca traseul circulaţiei în timp a respectivului exemplar etc.), catalogul colectiv, semnalând numai datele care individualizează ediţia, are rolul de a evidenţia:
numărul incunabulelor din România, luate în evidenţă până la data accesării catalogului;
autori/titluri/ediţii care alcătuiesc colecţia naţională de incunabule;
numărul de exemplare din fiecare lucrare şi localizarea fiecărui exemplar;
colecţiile de incunabule din România, luate în evidenţă până la data accesării catalogului.
Bibliografia străină, aferentă fiecărei descrieri, indică, atât alinierea descrierii la standardele internaţional folosite în domeniu, cât şi prezenţa respectivei ediţii în colecţiile (reflectate în cataloagele colective) de incunabule, din Europa şi Statele Unite ale Americii, care ne-au fost accesibile, oferind, cel puţin în mare, o idee despre frecvenţa exemplarelor care au supravieţuit din ediţia descrisă.Bibliografia românească a fiecărui exemplar reflectă, cel puţin parţial, istoricul deţinerii şi publicării sale în România.La fiecare semnalare sunt evidenţiaţi deţinătorul / deţinătorii actuali şi cota incunabulului în fiecare colecţie.Până în prezent, în catalog au fost cuprinse incunabulele existente în colecţiile bibliotecilor publice şi ale muzeelor.Pe măsură ce se vor lua în evidenţă şi colecţiile de incunabule din sistemul arhivelor statului, sistemul cultelor şi din acele colecţii particulare, care vor dori să-şi comunice fondurile, informaţiile se vor îmbogăţi, oferind, din etapă în etapă, un tablou tot mai complet al situaţiei incunabulelor din România.
luni, 10 noiembrie 2008
Stiri culturale RADOR - 10 noiembrie 2008
Muzeul Naţional de Istorie Naturală 'Grigore Antipa' din Bucureşti organizează, incepand de astăzi şi pană miercuri, Conferinţa europeană a muzeelor de istorie naturală. Manifestarea este dedicată implinirii a 100 de ani de la deschiderea instituţiei in clădirea actuală - monument de arhitectură, primul edificiu din ţară proiectat şi construit pentru a funcţiona cu această destinaţie. La eveniment, organizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor şi in parteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti, vor participa peste 60 de invitaţi, directori de muzee, cercetători şi muzeografi din Romania, Luxemburg, Belgia, Italia, Franţa, Spania, Serbia, Ungaria, Estonia, Bulgaria, Republica Moldova.
Artistul francez a vandut, de-a lungul carierei sale, in jur de 80 de milioane de discuri. Biletele pentru acest concert au preţul cuprins intre 100 şi 500 de lei şi se găsesc pe ticketpoint.ro sau in reţeau Diverta. Evenimentul live este inclus in a doua parte a turneului indoor, primul de acest fel din cariera compozitorului şi interpretului, inceput in primăvară cu 10 spectacole consecutive la Theatre Marigny din Paris şi continuat in principalele oraşe din Europa. Artistul este considerat unul dintre pionierii muzicii electronice, Synth Pop, Experimental şi New Age. Jean-Michel Jarre este cunoscut pentru concertele sale in aer liber, unde muzica se ingemănează cu mediul inconjurător şi arhitectura.
Spectacolul este un excelent recital al actorului Mircea Albulescu, in rolul unui spectaculos purtător al tichiei de nebun, inţelept, lucid, inzestrat cu spirit de comedian. Din distribuţie vor mai face parte Ion Grosu, Ionuţ Kivu, Marcelo Cobzariu, Anne-Marie Ziegler. Spectacolul se va difuza, in premieră, joi, 13 noiembrie, la ora 19, la Radio Romania Cultural. "Ultimul măscărici" de Dumitru Crudu (adaptarea radiofonică şi regia artistică de Cezarina Udrescu), pune in lumină condiţia bufonului in vremurile lui Carol I al Angliei şi mai ales după detronarea şi executarea acestuia, cand noii conducători nu mai aveau nevoie de glume sau de momente distractive iar măscăricii erau alungaţi şi persecutaţi.
Cinefilii vor putea cunoaşte cele mai recente producţii cinematografice din Polonia, cu prilejul Zilelor filmului polonez, eveniment ce se desfăşoară de astăzi pană pe 15 noiembrie, la Sala 'Jean Georgescu' (Eforie) a Cinematecii Romane din Capitală. nPotrivit unui comunicat al Institutului Polonez din Bucureşti, la Cinemateca Romană vor rula filmele regizorilor Tomasz Konecki, Robert Glinski, Janusz Kaminski, Michal Kwiecinski, Witold Adamek şi Jan Jakub Kolski. Timp de aproape o săptămană, bucureştenii vor putea viziona producţii de film din Polonia realizate intre anii 2004-2007.
Centrul Cultural Francez din Cluj-Napoca organizează un atelier de scriere de scenarii (ficţiune şi documentar), intitulat 'Şcoala scenariului', in perioada 24-30 noiembrie, in cadrul Festivalului de Film Studenţesc FFeST. Atelierul vizează inzestrarea tinerilor autori cu cateva principii de bază ale scrierii unui scenariu in domeniul audio-vizual, precum şi inţelegerea legăturii dintre text şi imagine. Participarea la atelier este gratuită, cei interesaţi urmand să lucreze cate opt ore zilnic, timp de o săptămană, cu Rufin Mbou Mikima, regizor şi producător congolez specializat in film documentar. Persoanele interesate de acest gen de activitate trebuie să trimită dosarul de participant la Centrul Cultural Francez din Cluj-Napoca pană pe 10 noiembrie. Dosarul va conţine un CV detaliat, foaia de copertă indicand titlul proiectului şi numele autorului, un rezumat al filmului, detalii privind intriga filmului şi fişa de inscriere.
Prima reprezentaţie din actuala stagiune a Tetrului Naţional din Bucureşti va avea loc in cadrul Festivalului Naţional de Teatru, Secţiunea “Spectacole romaneşti de top” şi va fi prezentat astăzi de la ora 19, la Sala Mare. Este vorba despre “Eduard al III-lea”, o piesă montată pentru prima dată in Romania pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, in regia lui Alexandru Tocilescu şi scenografia lui Dragoş Buhagiar. Premiera a avut loc pe 26 ianuarie 2008.
Academia Romană marchează, astăzi prin intermediul unei sesiuni festive şi al unei expoziţii, implinirea a '500 de ani de tipar romanesc'. Manifestările, la care şi-a anunţat participarea, alături de importante nume ale filologiei romaneşti şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, sunt organizate, de instituţiile gazdă: Academia Romană şi Biblioteca Academiei, in colaborare cu Patriarhia. In semn de omagiu adus marelui cărturar Virgil Candea, recent plecat pe drumul eternităţii, va fi inaugurată Sala de lectură ce-i va purta numele.
Marele premiu al Festivalului de film de scurtmetraj "Alternative” a fost caştigat de producţia "Scrisoare pe faianţă", regizată de Somogyvari Gergely şi Feszt Judit din Ungaria. Evenimentul a avut loc in perioada 5-9 noiembrie, la Palatul Culturii din Targu Mureş. Producţiile din ţara vecină au mai primit două premii, unul oferit de Centrul Naţional de Cinematografie peliculei "Satul care se scufundă", de Szirmai Marton, şi unul oferit de Radio Romania Cultural pentru "Ritmuri furate (hipi-hopi)", de Szecsanov Martin. Premiul Ministerului Culturii şi Cultelor a fost obţinut de un film podus de Germania şi Elveţia intitulat "Pe linie" a regizorului Retto Caffi, Premiul "In Memoriam Simo Sandor" pentru cel mai bun film studenţesc a fost caştigat de pelicula "Supă de Zlin", in regia lui Akile Nazli Kaya, din Republica Cehă, in timp ce o menţiune specială a juriului a primit "Cutia neagră", de Jurgis Krasons, din Letonia.
Facultatea de Geografie a Universităţii din Bucureşti organizează la sfarşitul acestei săptămani, pe 15 noiembrie, sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice cu titlul 'Anul 2008 - Anul Pămantului'. La manifestare vor participa cadre didactice şi cercetători de la instituţii din ţară şi din Tunisia. In program sunt inscrise peste 250 de comunicări din toate domeniile geografiei, care vor fi grupate in 9 secţiuni.
Institutul Cervantes din Bucureşti, revista Observator cultural şi editura Leda-Corint organizează, astăzi, a doua ediţie a programului "Lunea de carte spaniolă". Evenimentul va avea loc la librăria Cărtureşti. In cadrul manifestării se va discuta despre volumul "Carte de identitate", de Juan Goytisolo. La eveniment vor participa traducătorul cărţii, Andrei Ionescu, Livia Szasz, director editorial al editurii Corint, Ovidiu Şimonca, redactor-şef al revistei Observator cultural, Joaquin Garrigos, directorul Institutului Cervantes. Discuţia va fi moderată de Luminiţa Marcu.
Tema evenimentului este 'Sfanta Scriptură şi Sfanta Liturghie, izvoare ale teologiei ortodoxe', marcandu-se astfel anul 2008 ca an jubiliar al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii. La congres vor participa decanii celor unsprezece facultăţi de teologie ortodoxă din ţară şi peste 60 de profesori. O prioritate a lucrărilor congresului o constituie identificarea modalităţilor concrete de optimizare a activităţilor didactice universitare pentru a corespunde exigenţelor misionare actuale ale Bisericii şi reformelor structurale din invăţămantul universitar.
Universitatea 'Alexandru Ioan Cuza', membră a Grupului Coimbra, va găzdui săptămana aceasta un workshop pe tema 'Quality Culture and Excellence at Universities'. Evenimentul este organizat la Iaşi, in perioada 13 - 16 noiembrie. La atelier sunt aşteptaţi aproximativ 40 de participanţi din străinătate - rectori, prorectori de relaţii internaţionale, prorectori responsabili cu asigurarea calităţii, precum şi administratori universitari responsabili cu politicile de internaţionalizare, asigurarea calităţii şi relaţii internaţionale - din universităţi membre ale Grupului Coimbra şi din universităţi partenere din ţările invecinate din Europa de Est.
Cea de-a zecea ediţie a Astra Film Fest, eveniment dedicat documentarelor pe temele societăţii contemporane, va avea loc la Sibiu, intre 26 octombrie şi 1 noiembrie 2009. Ediţia trecută a festivalului, s-a desfăşurat intre 22 şi 28 octombrie 2007 şi a inclus 56 de documentare din 30 de ţări. Avanpremiera filmului "Război pe calea undelor", de Alexandru Solomon, a avut loc, de asemenea, in cadrul Astra Film Fest 2007. Ediţia de anul viitor a festivalului va avea patru secţiuni competitive: Internaţional, Europa, Romania şi Debut. Formularul de inscriere este disponibil pe site-ul astrafilm.ro. Premiile acordate in cadrul festivalului au o valoare totală de 25.000 de euro.
Menit să premieze muzeele care aplică o viziune novatoare asupra colecţiilor şi care valorifică, in mod original, valorile de patrimoniu de interes local, naţional şi internaţional, Premiul Emya este considerat un adevărat Oscar al domeniului muzeal. Candidatura Muzeului 'ASTRA' este justificată de rezultatele excepţionale şi de progresele realizate in ultimii ani, prin infiinţarea unor noi unităţi, prin ameliorarea expoziţiilor de bază şi prin inovări precum pavilionul Etno-Tehno Park, din Muzeul in aer liber.
Evenimentul va avea loc pană pe 15 noiembrie. Săptămana filmului maghiar va aduce in Capitală producţii participante la cele mai prestigioase festivaluri, regizori şi producători din Ungaria. Deschiderea oficială a festivalului va avea loc la Cinema Tinerimea Romană in prezenţa ministrului Culturii, Adrian Iorgulescu, şi a ambasadorului Republicii Ungaria la Bucureşti, Oszkár Füzes. In cadrul evenimentului, vor fi prezentate pelicule precum "Investigatorul", in regia lui Attila Gigor, "Picaj", de Erik Novák, "Panica", regizată de Attila Till, şi "Bahtalo!/ Noroc bun!", in regia lui Róbert Lakatos. La finalul proiecţiilor vor avea loc discuţii cu realizatorii filmelor.
Acţiunea este organizată de Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului, Asociaţia Culturală Dracula şi Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din Romania. Primul eveniment care va deschide manifestarea este 'Noaptea celor cinci tenori', care va avea loc la Sala Palatului, pe 7 decembrie, de la ora 20,00. Programul va cuprinde arii celebre din opere de Verdi, Donizetti, Rossini, Puccini, dar şi canţonete italiene şi cantece de Crăciun. Cei cinci tenori vor fi acompaniaţi de Metropolitan International Simphony Orchestra, sub bagheta dirijorului Nayden Todorov. Al doilea eveniment este ''Viena Magic'', care va avea loc pe 8 decembrie, tot la Sala Palatului, de la ora 20,00. Prim-solistul şi dirijorul acestui concert este talentatul şi charismaticul concertmaster al orchestrei Palatului Schonbrunn din Viena, Russell McGregor.
Evenimentul va fi marcat printr-un concert susţinut la Palatul National al Copiilor din Bucureşti. Titlul albumului trimite la termenul medical in sensul figurat, respectiv capacitatea membrilor trupei de regenerare, de improspătare şi actualizare, din punct de vedere muzical, a stilului lor. Materialul discografic are 70 de minute şi conţine treisprezece piese; două dintre ele sunt instrumentale, iar una este compusă in memoria lui Florian Pittiş.Concertul va dura peste două ore şi va include pe langă piesele noi şi multe melodii celebre ale formaţiei.
Concertul pe care cantăreţul britanic James Blunt il va susţine la Bucureşti, pe 21 februarie, va avea loc la Romaero Băneasa. Biletele pentru eveniment au preţurile cuprinse intre 100 şi 500 de lei, in funcţie de locul ocupat in sală. Concertul de la Bucureşti face parte din turneul mondial de promovare a celui mai recent album al artistului, intitulat "All the Lost Souls". James Blunt a debutat cu "Back to Bedlam", album ce a fost compus in Kosovo, in 1999, pe vremea cand artistul era incă ofiţer al armatei britanice. "Back to Bedlam" s-a vandut in peste 11 milioane de exemplare, transformandu-l rapid pe James Blunt in cel mai de succes artist debutant al tuturor timpurilor. Cel de-al treilea single, "You're Beautiful", a fost hitul cu care a dat lovitura, devenind, totodată, primul artist britanic care a dominat topurile americane in ultimul deceniu.
Stiri culturale - externe:
Spectacolul 'Amalia respiră adanc', in regia Marianei Cămărăşan, se va juca astăzi, la Sala Black-Box a Centrului Cultural 'Gasteig' din München. Spectacolul este realizat după piesa omonimă a Alinei Nelega, un text care a primit Premiul Autor European 2007, la Heidelberg şi care vorbeşte despre supravieţuire, despre amintirile din perioada comunistă. 'Amalia respiră adanc' se joacă la Teatrul Act din octombrie 2007.
Proiectele "Ursul", de Dan Chişu, şi "Adalbert's Dream (Reconstruction)", de Gabriel Achim, caută finanţare la Connecting Cottbus. Piaţa de coproducţii are loc, pe 13 şi 14 noiembrie, in cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Cottbus. Lungmetrajul "Ursul", un road movie despre un circ, prin care Dan Chişu işi face debutul ca regizor de film şi pentru care Goran Bregovic a anunţat că va compune muzica, a primit o sumă de 995.000 de lei in urma primului concurs de proiecte organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei anul acesta. Pelicula regizată de Gabriel Achim, prezentată sub titlul "Adalbert's Dream (Reconstruction)", produsă de Saga Film, este o comedie neagră care descrie viaţa oamenilor ce lucrau in fabricile comuniste.
Clint Eastwood va regiza un film despre Mark Twain
Clint Eastwood a anunţat că intenţionează să revină in spatele camerelor de filmat. El va regiza un film biografic inspirat din viaţa scriitorului Mark Twain. Aflat la o varstă deja respectabilă, Eastwood este un regizor extrem de activ. Abia ce au fost anunţate premierele filmelor sale, "Schimbul", luna aceasta, şi "Gran Torino", programat a fi lansat pe marile ecrane la inceputul anului viitor, iar prolificul cineast american s-a arătat extrem de interesat de un nou proiect cinematografic.Pentru moment, titlul acestui nou proiect este "Remembering Mark Twain", dar nu se cunoaşte deocamdată numele actorului care va interpreta rolul principal. Surse apropiate din anturajul celebrului cineast susţin că acest rol va fi jucat chiar de către Eastwood.
Evenimentul se va desfăşura pană pe 10 decembrie in cinematecile din Ierusalim, Tel Aviv şi Haifa. Manifestarea este organizată de Institutul Cultural Roman cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei din Romania şi al Arhivei Naţionale de Filme din Romania. In cadrul Retrospectivei vor fi proiectate filme de referinţă pentru istoria cinematografiei romaneşti, incluzand lungmetraje, scurtmetraje, documentare, filme de animaţie şi jurnale de actualităţi. Vor fi prezentate 18 pelicule, de la "Pădurea spinzuraţilor", de Liviu Ciulei, care a obţinut premiul pentru cel mai bun regizor la Cannes, in 1965, pană la "Boogie", in regia lui Radu Muntean, prezentat anul acesta in selecţia Quinzaine de Realisateurs pe Croazetă.
Trei picturi ale maestrului Zamfir Dumitrescu sunt expuse, pană pe 19 noiembrie, la prima ediţie a Bienalei Internaţionale de Artă Contemporană, Chapingo 2008, care are loc in Mexic. Artistul a dat astfel curs invitaţiei de a participa la această manifestare, care i-a fost adresată incă din luna februarie de pictorul Juan Jorge Diaz Rivera. Lucrările prezentate la Bienală de fostul preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Romania sunt 'The Flower Shop', pictată in anul 2006, 'Arum Maculatum' şi 'The Harvest', ultimele două realizate in anul 2008.
Decizia a fost luată cu scopul de a preveni apariţia rahitismului şi de a obţine şi alte avantaje pentru sănătatea celor mici. Suplimentarea dozei zilnice este importantă, deoarece copiii nu primesc cantităţi suficiente de vitamina D doar prin dietă. Noile recomandări ale medicilor susţin administrarea a 400 unităţi de vitamina D pe zi, incepand chiar din primele zile de viaţă ale bebeluşului. Copiii care nu primesc vitamina D in cantităţi suficiente riscă să sufere de rahitism. Este vorba despre o boală care inmoaie oasele şi care opreşte creşterea sau deformează scheletul, dacă nu este corectată in primii ani.
Distincţia este acordată de Academia argentiniană de film. Pelicula a fost recompensată, anul trecut, cu premiul Palme d'Or la Festivalul de la Cannes. Alături de "4,3,2", la premiul Sur pentru cel mai bun film străin au mai fost nominalizate peliculele "Vier Minuten", de Chris Kraus, "Va curge sange", de Paul Thomas Anderson şi "Juno", de Jason Reitman. De asemenea, lungmetrajul "El nido vacío", de Daniel Burman, a obţinut 14 nominalizări la premiile Sur, care vor fi decernate de Academia argentiniană de film pe 15 decembrie.
Evenimentul va avea loc intre 21 ianuarie şi 1 februarie 2009. Filmul lui Dragin este o poveste despre doi taţi, unul roman, celălalt sarb, care, in căutarea copiilor lor dispăruţi, s-au intalnit pe Dunăre in timp ce treceau clandestin fluviul cu barca. "Dacă bobul nu moare" a primit finanţare din partea TVR, Consiliului Naţional al Cinematografiei, Eurimages şi Hubert Bals Fund. Sinişa Dragin este autorul lungmetrajelor "In fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură", "Far
vineri, 7 noiembrie 2008
Interviu cu Julien Musafia : In cautarea adevarului in muzica
Interviu: Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică de Despina Petecel Theodoru
http://www.romlit.ro/cu_julien_musafia_n_cutarea_adevarului_in_muzica
Nascut la 9 Aprilie 1928, la Bucureşti, rezident de peste o jumătate de veac la Long Beach, California, Julien Musafia începe studiul pianului la vârsta de 4 ani. Mai târziu îi are ca mentori pe Ion Filionescu, Muza Ghermani-Ciomac, Mihail Jora, la Academia Regală de Muzică din Bucureşti, pe care o absolvă cu premiul "Paul Ciuntu". Ulterior se perfecţionează la New York, la clasa pianistei Isabella Vengherova şi apoi la University of California, Los Angeles (UCLA), unde are şansa de a fi admis şi în "laboratoarele" de creaţie ale unor Pierre Boulez, Igor Stravinski, Aaron Copland, Karlheinz Stockhausen. l În paralel frecventează cursurile de etnomuzicologie, compoziţie şi filosofie politică ale Universităţii din Los Angeles. l În 1968, în urma întâlnirii cu Dmitri Şostakovici, devine interpretul primei audiţii pe continentul american a celor 24 de Preludii şi Fugi op. 87 pentru pian ale compozitorului rus, pe care le şi editează în colaborare cu autorul, publicându-le în 1971 la MCA (Music Corporation of America), New York. l În 1971 fondează şi dirijează, până în 1993, în cadrul California State University (Long Beach), Orchestra de cameră Consortium musicum. l Tot în 1971 apare, de asemenea la MCA, volumul The Art of Fingering in Piano Playing (Arta digitaţiei în pianistică). l În 1993 - după 33 de ani de profesorat - primeşte titlul de Professor Emeritus. l Eliberat de îndatoririle academice şi de acelea de cronicar muzical, ca şi de înregistrările discografice şi radiofonice, Julien Musafia se dedică exclusiv activităţii pianistice, concertând în Europa şi Statele Unite. l De câţiva ani se consacră studierii operelor wagneriene în relaţie cu filosofia lui Arthur Schopenhauer, ale cărei concluzii le expune într-o serie de conferinţe organizate de Opera din Seattle (Washington). l Printre premiile şi distincţiile acordate de-a lungul deceniilor se numără Premiul I al Societăţii de Muzică de Cameră, "Coleman", Premiile "Pasteur" (în 1981 şi 1983), premiile decernate în două rânduri de către Universitatea Statului Californian şi Medalia "George Enescu" (Bucureşti 1995). În 1993 descopeream, în persoana lui Julien Musafia - aflat la Bucureşti, pentru un recital, la invitaţia pianistei Ilinca Dumitrescu, pe atunci directoarea Muzeului "George Enescu" - un muzician plin de har şi ingeniozitate, dublat de un gânditor profund şi perspicace, adept al doctrinelor platonice, dar şi al filosofiei lui Arthur Schopenhauer şi Karl Popper. În luna Noiembrie a anului 2000, Julien Musafia a revenit la Bucureşti ca oaspete al Ateneului Român, prilej cu care ne-am revăzut, acceptând să-mi împărtăşească, într-un dialog înregistrat pe banda de magnetofon, unele gânduri despre maniera proprie de căutare a Adevărului în muzică. Am selectat câteva secvenţe, pentru a marca într-un fel aniversarea a 80 de ani, pe care, însă, îi ghicesti cu greu dincolo de aspectul şi vivacitatea sa spirituală aproape juvenile. Mulţumesc şi pe această cale redacţiei României literare pentru ocazia pe care mi-o oferă de a-l readuce în actualitate pe unul dintre artiştii mai puţin cunoscuţi în ţara natală, dar a cărui viziune, clădită pe un sistem analitic comparativ, transformă actul său interpretativ într-o permanentă reflecţie asupra interiorităţii sunetelor. D.P. Domnule Julien Musafia, aş începe dialogul nostru luând ca punct de reper chiar recitalul pe care l-aţi susţinut de curând pe podiumul Ateneului Român, dominat de opus-uri din epoca barocului... J.M. În recitalul la care vă referiţi am încercat să dau exemple reprezentative din barocul italian, francez, german (Galuppi, Couperin, Bach) şi din ceea ce consider neo-baroc rusesc: Preludiu şi Fugă de Şostakovici. Prin includerea lui Şostakovici m-am gândit, desigur, la partea formală a barocului: polifonia şi ethosul. În celelalte compoziţii e evident că barocul a avut manifestări complet diferite. Germanii preferau severitatea formei, în timp ce francezii cultivau fioritura - înfrumuseţarea notelor prin ornamente. Era forma ornamentală pe care o vedem şi în reprezentările din Bisericile baroce. Şi Bach era ornamental, dar Toccata şi Fuga în Re major pe care am cântat-o este un exemplu de structură complexă: are o Introducere "pentru încălzirea degetelor", un Allegro, un Fugato, interludii şi pagini improvizatorii culminând cu o Fugă. Aşadar, în timp ce la francezi ornamentaţia furniza elementul de complexitate, la Bach complexitatea rezulta din structură. D.P. O serie de teoreticieni vorbesc despre ornamente ca despre nişte elemente arhitectonice care ascund, "deghizând" Adevărul... J.M. Unii spun că, dacă realitatea ar fi simţită, experimentată fără aceste "ornamente", ar crea stări îngrozitoare! Schopenhauer deplângea acest tip de gândire. Şi Platon era de părere că, de exemplu, copiilor nu ar fi trebuit să li se citească anumite pasaje din Hesiod şi Homer, deoarece în ele realitatea e inventată de fapt şi că ar fi de preferat să li se prezinte doar Adevărul iniţial, nedisimulat şi neînfrumuseţat. D.P. Şi totuşi, Aristotel pleda pentru exprimarea Adevărului "în limitele verosimilului..." J.M. Dacă avem şansa să întâlnim un aspect al Adevărului cred că aceea ar fi în momentul contemplării unei opere de artă - în arta mare, bineînţeles - care, aşa cum aţi spus, îl "deghizează" într-un fel, dar cu scopul de a ne atrage şi apoi de a ni-l revela. D.P. Platon considera că Adevărul poate fi atins prin re-amintire, prin contemplarea "lumii Ideilor." Adevărul e însă un concept care scapă oricărei definiţii! Şi totuşi, creatorii de artă nu fac decât să meargă în căutarea acestui Adevăr! J.M. Cu toate că "scapă oricărei definiţii", una ar fi aceea în care ar corespunde realităţii aşa cum e; însă realitatea aşa cum e - bineînţeles văzută prin prisma filosofiei idealiste -, nu poate fi niciodată percepută ca atare. Aţi spus că artiştii caută Adevărul - sigur că e cazul unora -, dar mi se pare că, în genere, se caută nu atât glorificarea lui Dumnezeu prin artă, cât mai degrabă glorificarea artistului însuşi! Mai ales începând de la sfârşitul sec. al XIX-lea a existat o teorie, a expresiei de sine, care considera că muzica este un "vehicol" pus la dispoziţia interpretului de către un compozitor - ceea ce mi se pare o inversare a scopului originar. D.P. Aţi atins problema subiectivităţii, care iarăşi este un aspect al cunoaşterii şi căutării Adevărului. Până unde poate merge subiectivitatea interpretului? J.M. Subiectivitatea interpretului n-ar trebui să existe deloc, dar e inevitabilă! Însă, pe cât posibil, e necesar ca el să se considere doar un mediator informat - compozitorul însuşi fiind un mediator între legile absolute ale muzicii şi metoda convenţională de a aşterne note pe hârtie. El are în faţă tot felul de obstacole atunci când doreşte să traducă în puncte negre, pe o hârtie cu bare de măsură, ideea lui complet derivată din lumea muzicii pure. Interpretul la rândul lui traduce acele semne pe instrumentul său făcând un efort să reconstituie muzica pură. Acest procedeu de inducţie nu poate dezvălui Adevărul decât dacă informaţia scrisă e dublată de o cunoaştere mai erudită şi mai profundă. Subiectivitatea care intervine, voit sau ne-voit, diminuează arta care, în definiţia ei, nu conţine elementul de subiectivitate. D.P. Cum vă apropiaţi dvs. de o lucrare înainte de a o interpreta? J.M. Compozitorul scrie într-un cod, iar codul trebuie descifrat şi studiat. Înţelegerea codului, poate veni câteodată din instinct. Dar ce este instinctul dacă nu ideea că avem în noi înşine anumite răspunsuri care provin, atât din cultură, cât şi dintr-un simţ muzical înnăscut? Avem, deci, structuri interioare, care se armonizează cu experienţele din afară, ca în teoria platoniciană, unde cunoaşterea este de fapt re-cunoaştere. D.P Am vorbit despre subiectivitate şi despre instinct, dar poate ar trebui să adăogăm şi noţiunea de intuiţie. J.M. Pentru mine instinctul şi intuiţia sunt aproape sinonime. Presupun că intuiţia mea participă la înţelegerea muzicii atunci când ajung la un anumit grad de recunoaştere, la "masa critică" de informaţie necesară. Aceasta poate veni prin studiu, ori spontan. Să vă dau un exemplu legat de ultimul aspect: se întâmpla uneori ca un student să aducă la lecţie o piesă care îmi era complet nefamiliară. Preferam să fac comentariile fără să mă uit la partitură, de la distanţă, după ureche. Când sugeram anumite schimbări de tempo, accente sau frazări - frazarea fiind o "cheie" în exprimarea muzicii - nu rareori studentul îmi răspundea că "asta scrie şi în partitură"! Aici probabil că a intervenit elementul de intuiţie. D.P. Dar cum poţi şti care este sensul corect al unei fraze muzicale? J.M. Mesajul unui compozitor trebuie înţeles în contextul întregii lui opere. Am făcut câteva studii despre Beethoven în acest sens, cu un număr de vreo 12 studenţi, pe o durată de un an de zile. Am luat toate opus-urile lui şi le-am aranjat după tonalităţi si tempo - determinarea tempo-ului fiind şi ea o problemă de Adevăr. Toţi parametrii se schimbă în funcţie de tempo-ul în care e cântată o piesă. M-am întrebat, deci, care e tempo-ul corect al Sonatei în Do major op. 53, "Waldstein"? Procedeul a fost să analizăm toate piesele de Beethoven în Allegro şi în Do major. Am conchis că toate compoziţiile scrise într-o anumită tonalitate şi într-un anumit tempo erau de fapt versiuni ale aceleiaşi piese. Dar partitura care mi-a dat soluţia concludentă pentru tempo-ul sonatei "Waldstein" a fost Triplul concert pentru violoncel, vioară, pian şi orchestră al lui Beethoven. Intrarea violoncelului cu tema principală e precedată de repetiţia notei Do de către orchestră, la fel ca la începutul sonatei. D.P. Schopenhauer, spiritul dvs."tutelar", susţine că "cei care pornesc în căutarea Adevărului, pornesc de fapt în căutarea lor înşişi", întrucât "omul nu e doar subiectul care cunoaşte, ci aparţine deopotrivă categoriei lucrurilor care trebuie cunoscute, el însuşi fiind un lucru în sine." J.M. Schopenhauer oferă un sistem complet, un Weltanschauung. E un sistem idealist, pe care toată experienţa mea îl confirmă. El are curajul să spună lucrurile aşa cum sunt, fară să le înfrumuseţeze. Sunt surprins când citesc peste tot că Schopenhauer ar fi un filosof pesimist! Din contră, citindu-l, mă revigorează, în acelaşi sens în care sunt afectat de o tragedie de Shakespeare. D.P. Ştiu că aţi fost într-o relaţie specială, cu un filosof celebru al sec. XX, decedat cu câţiva ani în urmă: Sir Karl Popper. J.M. Karl Popper a venit cu ideea că explicaţia unui fenomen nu poate fi considerată ştiinţifică dacă nu e susceptibilă de o invalidare. El considera toate teoriile ştiinţei provizorii! În 1994 dădusem un concert în apropiere de Garmisch şi, cum el nu a putut veni, m-a poftit pe mine să-l vizitez. M-am dus a doua zi şi, după câteva ore, înainte de a ne lua rămas bun, l-am întrebat: "dacă fiecare problemă rezolvată atrage după sine alte probleme, de ce încercăm să le mai rezolvăm, mai ales dacă un raspuns final nu e posibil nici măcar teoretic"? S-a gândit un moment şi, cu un zâmbet înţelept, a răspuns: "să rezolvi probleme e interesant"! Dar în Autobiografia lui se referă şi la muzică. Având ambiţii muzicale compusese chiar o Fugă dublă pentru orgă prin care a fost admis la Conservatorul din Viena. Eu am transcris-o pentru pian şi am cântat-o în câteva ocazii la Milano, Londra şi chiar la Bucureşti. Afirmase că descoperirea contrapunctului - prin care înţelegea şi armonia - e o creaţie a Vestului, mai mare şi mai valoaroasă decât ştiinţa însăşi, care e considerată ca o "provincie" a culturii vestice! Surprinzătoare observaţie pentru un filosof al ştiinţei! D.P. I-aţi cântat uneori? J.M. Da. Avea acasă, la Londra, un pian Steinway C splendid şi, fiindcă nu mai auzea prea clar, m-am limitat la Mozart şi la Schubert, despre care gândea că a fost ultimul dintre marii compozitori! De fapt s-a şi pronunţat în scris că, începând cu Beethoven, muzica şi-a pierdut puritatea întrucât Beethoven a introdus elementul personal şi elementul dramatic... D.P. ...elementul prea uman... J.M. ...exact, care a fost scos din contextul matematicii muzicii. A dat ca exemplu Sonata "Appassionata", unde efectul produs depinde de extremele forte/piano/ sforzando, pe care el le considera elemente extra-muzicale, care ar diminua valoarea artei! Aceste comentarii, precum şi metoda sa logico-analitică de a aborda probleme m-au întărit în cercetarea despre Adevăr în muzică, începută cu mulţi ani în urmă.
miercuri, 5 noiembrie 2008
Stagiunea Muzicala Radio
Regal Mozart în aceasta seara de miercuri, 5 noiembrie 2008, în Studioul "Mihail Jora", dar si în transmisiune directa la Radio România Muzical si Radio România Cultural.
Revin pe scena radioului doi artisti de exceptie. La conducerea Orchestrei de Camera Radio se va afla Camil Marinescu, un sef de orchestra cu o cariera internationala interesanta, în egala masura dezvoltata ca dirijor de opera si de ansamblu simfonic. A condus ansambluri din SUA, Canada, Mexic, Germania, Franta, Elvetia, Japonia, s.a.
În postura solistica va evolua o reprezentanta de seama a diasporei muzicale românesti - pianista Luiza Borac, stabilita de mai multi ani în Germania. Dupa doua compact discuri cu muzica enesciana, dupa ce în anul 2007 a primit premiul revistei BBC Music, în aceasta seara va cânta în compania Orchestrei de Camera Radio, Concertul nr.20 KV 466 în re minor pentru pian si orchestra de Mozart. Seara Mozart va fi completata de doua dintre cele mai cunoscute opusuri ale maestrului: Mica serenada în sol major si Simfonia nr.39 în mi bemol major.
Sebastian Craciun
ora 9.00 - Interpreti de ieri si de azi - Laleaua de foc

Toamna trecuta am descoperit într-un magazin olandez un soi de lalea purtând numele lui Valeri Gergiev. N-am rezistat ispitei si am cumparat un set de bulbi pe care l-am împartit cu colegii mei de muzica (una dintre fotografii provine din gradina Veronicai Zbarcea!), astfel ca în primavara ne-am bucurat mai multi de minunea nobila cu petale mari de un rosu înfocat, cu franjuri la marginile superioare...
Temperament ardent, pasional, personalitate puternica dar imprevizibila, cam asta arata laleaua „Valeri Gergiev" si nimic din ceea ce au sesizat horticultorii olandezi nu contravine imaginii pe care artistul o are în lumea muzicala.
Nu întâmplator, Gergiev a devenit un brand în Olanda: a condus Filarmonica din Rotterdam din 1995 pâna în vara acestui an. In prezent este dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Londra.
Inainte de toate si peste toate, însa, Valeri Gergiev ramâne dirijorul si directorul artistic al Teatrului Mariinski si un inspirat promotor al literaturii muzicale ruse ...
Ozana Ungureanu
marți, 4 noiembrie 2008
George Tarnea - Balada vestilor din ploi
Câteva cuvinte calde,
Când va fi să mi se scalde
Umbra vieţii-n aporii.
Eu voi sta, oricum, atent,
Sprijinindu-mă de-o rază,
La-nţelesul viu din frază
Şi la frigul tău latent.
Dacă tot mi-e dat să mor
Inainte-ţi cu o vreme,
Voi ajunge, nu te teme, S
ă-mi transform plecarea-n nor.
Şi-or să cadă mai apoi,
Dinspre mine către tine,
Veşti de dragoste, ştii bine,
Risipite-n nişte ploi.
de George Tărnea
duminică, 2 noiembrie 2008
Vorba de cultura
În 1890, William James publica un tratat cu titlul “Principii de psihologie”. O carte întru totul inovatoare, în care James a introdus, printre altele, conceptul de “flux al conştiinţei”, desemnând curgerea firească a experienţelor interioare ale unui subiect.Ca mulţi alţi termeni din psihologie, “fluxul conştiinţei” a călătorit spre critica literară. Este folosit în legatură cu opera unor scriitori precum Joyce, Proust, Virginia Woolf sau Faulkner şi se află în programa de bacalaureat. Descrie acea succesiune de gânduri şi sentimente care alcătuiesc, în jumătăţi de propoziţii uneori, vocea interioară a unui personaj. La “Vorba de cultură”... invitaţii sunt... ei bine, sunt... celebri, dar în primul rând sunt oameni de cultură... oameni care fac cultură, care trăiesc din faptul că ştiu să facă foarte bine un lucru... că sunt actori, sau scriitori, sau muzicieni, sau scot gazete culturale... îi interesează, îi doare... nu dau lecţii, spun ceea ce cred... şi de regulă, cred într-o mulţime de lucruri... “Care sunt proiectele dumneavoastră de viitor?” – uite o întrebare de care ne-am ferit, deocamdată... deocamdată i-am întrebat altele... ce cred despre muzică, unde e frumos să-ţi faci vacanţa... dacă poţi să-ţi trăieşti viaţa după sfatul psihologilor... i-am întrebat... de filme, de fotbal, de grafitti... de copii, de publicul din sală... de cititori... de ce le place lor să citească...
“Vorba de cultură” este un exemplu perfect de flux al conştiinţei. Ceea ce ramâne, din această plutire de idei, este senzaţia de a descoperi noi personaje, în figuri altminteri celebre, de a vedea cum ne văd ei pe noi. Aflăm de ce se zbat să reziste, envers et contre tout, în cultura românească. Reclama culturală fiind permisă prin lege, îi invităm sa ne recomande lecturi, vizionări, audiţii excepţionale. Când vorbeşti cu oameni de cultură, inevitabil vine vorba de cultură. Citatele pot fi inexacte, iar amintirile, aproximative. Cultura este ceea ce ramâne dupa ce ai uitat tot. Aproape tot.
Ema Stere & Attila Vizauer
Filialele Bibliotecii Metropolitane Bucuresti: Gheorghe Lazar
Metrou – Staţia Armata Poporului
Autobuz: 178 – Staţia Veteranilor
Troleibuze: 61, 62 – staţia Veteranilor
Telefon: + 4021 430.56.77
E-mail: gl_bmb@yahoo.com

Luni – Miercuri | Joi, Vineri | Sâmbăta, Duminica, sărbători legale |
12 – 19 | 10 – 16 | Închis |


În 26.09.1958 (prin Decizia Nr. 2451) se schimbă denumirea Bibliotecă Populară în Biblioteca Raională GHEORGHE LAZĂR, iar în 1982 va fi denumită Bilioteca Publică GHEORGHE LAZĂR.
Încă din 1968 biblioteca este mutată din B-dul Păcii, Nr. 39, în actualul sediu, situat în Str. Dealul Ţugulea, Nr. 12 şi coordonată de către Biblioteca MIHAIL SADOVEANU.
Din anul 1993 până în prezent la această bibliotecă au lucrat 5 bibliotecare: Mihai Gabriela, Boerescu Alina-Mihaela, Lazăr Mioara, Procopiu Cristina şi Dinicică Roxana-Mihaela.
În prezent la această biblioteca îşi desfăşoară activitatea doamna bibliotecară Daniela Mihalcea şi gestionează un fond de 14.342 unităţi bibliografice.
Filiala Gheorghe Lazăr a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti este o bibliotecă cu fond enciclopedic.

Filiala dispune de 2 săli cu acces liber la raft.
Fondul filialei este de 14.979 u.b. din care:
Carte – 14.862 u.b.
Casete video – 48 u.b.
Presă – 68 u.b.
CD-ROM – 1 u.b.

- Acces liber la raft; împrumut la domiciliu.
- Abonamente la: Arborele Lumii, Evenimentul zilei, Femeia modernă, Formula As.
- Module de informaţii comunitare: Sectorul 6, Bucureşti, România şi Uniunea Europeană.
- 2 Calculatoare dintre care, 1 pentru utilizatori.
- 1 Imprimantă Multifuncţională.


Vineri, 07.03.2008, Biblioteca ,,Ghe.Lazar" a organizat o întâlnire cu scriitoarea Victoria Milescu la Liceul Economic,,C.C.Kiriţescu", pentru a marca ,,Ziua Femeii". La această activitate au participat cadre didactice ale liceului şi elevi. S-au prezentat creaţiile proprii ale scriitoarei,s-au recitat versuri şi s-au purtat discuţii constructive referitoare la opera lirică.
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Bucurestii in imagini si pagini sonore

Invitat: dl. David Bogdan Livianu, fiul artistului
"Trubadurul Dorel Livianu sau parfumul romantic al Bucurestiului de odinioara"
Dorel Livianu „Vocea de Aur a Romaniei” ![]() | Asa l-a numit Columbia Records in perioada interbelica. Dorel Livianu a abordat numeroase genuri de muzica usoara romaneasca, incepand cu folclorul urban, tangou, foxtrot si, in mod special, romanta. Una dintre expresiile de neuitat ale lui Dorel Livianu a fost "Iubiti romanta si veti ramane tanar toata viata". Intre anii 1939 si 1945 a fost membru al teatrului Baraseum din Bucuresti, cand evreii nu aveau dreptul sa faca parte din teatrele la moda. A fost deportat si inchis intr-un lagar roman-nazist in Transnistria pentru 8 luni de zile. A reusit sa supravietuiasca datorita renumelui sau. In 1967 s-a mutat in SUA, calatorind pentru concerte intre Romania si America. A incetat din viata la 2 aprilie 1997. |
Va asteptam!
Diaporame Mireille: Cartea
http://mireille.weblog.ro
CARTEA...

Anna Gavalda la editura Polirom
Cea care alină, unul dintre cele mai mari succese ale momentului în Franţa – apare în traducere românească la numai 6 luni de la publicarea în Hexagon • Anna Gavalda a devenit un adevărat fenomen literar în Franţa, unde se vorbeşte deja de o „gavaldomanie”, potrivit criticilor de la Le Figaro • Pînă în prezent, cărţile ei au fost traduse în 38 de limbi • Vînzări de peste 3 milioane de exemplare în Franţa, pînă la sfîrşitul lui 2007 • Două cărţi ecranizate: Împreună a fost transformată într-un film de succes de regizorul Claude Berri, cu Audrey Tautou şi Guillaume Canet în rolurile principale; O iubeam este în curs de ecranizare • Cea care alină este cea de-a patra carte a Annei Gavalda tradusă în colecţia „Biblioteca Polirom”, după O iubeam (2003), Împreună (2006) şi Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva (2006)
Cel mai recent roman al Annei Gavalda, o romancieră-vedetă din Hexagon, ale cărei cărţi care au creat o modă şi s-au vîndut în tiraje-record, apare săptămîna aceasta la Polirom. Cea care alină – unul dintre cele mai mari succese ale momentului în Franţa – apare în traducere românească la numai 6 luni de la publicarea la editura pariziană Le dilettante. Aceasta este cea de-a patra carte a Annei Gavalda tradusă în colecţia „Biblioteca Polirom”, după O iubeam (2003), Împreună (2006) şi Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva (2006).
Cea care alină (traducere din limba franceză şi note de Mihaela Stănică) pune sub semnul întrebării existenţa solicitantă şi extenuantă a omului contemporan, îngropat sub sarcini de serviciu şi împovărat de termene limită, şi invită cititorul să redescopere odată cu eroul frumuseţea vieţii şi gustul libertăţii.
Zguduit de vestea morţii unei prietene dragi, a cărei prezenţă magică i-a încîntat anii copilăriei şi adolescenţei, Charles Balanda, un arhitect parizian în vîrstă de patruzeci şi şapte de ani, îşi rememorează trecutul şi îşi dă seama că existenţa lui se reduce doar la nesfîrşite ore de muncă, licitaţii, întîlniri de afaceri şi discuţii cu clienţi nemulţumiţi. Hotărît să afle cît mai multe despre moartea lui Anouk, Charles porneşte într-o călătorie pe parcursul căreia redescoperă bucuriile simple ale vieţii şi regăseşte dragostea alături de o femeie plină de dăruire, care pare să fie replica mai tînără a prietenei sale.
„Cartea este o odă închinată vieţii. Singura care contează. Ce importanţă are că suferim, că plîngem, că ne despărţim sau că iubim zadarnic, cîtă vreme ne trăim viaţa şi nu sîntem atît de idioţi să-i întoarcem spatele?” (Chronique Payot)
Anna Gavalda, noul star al literaturii franceze, s-a născut pe 9 decembrie 1970 la Boulogne-Billancourt. În prezent, trăieşte la sud-est de Paris, în orăşelul Melun din Seine-et-Marne. Mărturiseşte că îşi petrece în fiecare dimineaţă cîte trei ore scriind „pentru adulţii care trebuie să fie treziţi din somn”. În 1998, a cîştigat trei premii întîi la trei mari concursuri de proză: Melun, Saint-Quentin şi Issy-sur-les-Moulineaux. Un an mai tîrziu, îi apare volumul de povestiri Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva (Polirom, 2006), ajuns acum la a douăsprezecea ediţie, vîndut în Franţa în sute de mii de exemplare, tradus în treizeci şi şase de limbi şi distins cu Le Grand Prix RTL-Lire 2000. În februarie 2002 publică romanul O iubeam ( Polirom, 2003; roman aflat în curs de ecranizare), uriaş succes de public (peste 250.000 de exemplare vîndute în primele opt luni de la apariţie), iar în 2004, Împreună (Polirom, 2005), intrat imediat pe listele de bestseller-uri din toată Europa şi transformat într-un film de succes de regizorul Claude Berri, cu Audrey Tautou şi Guillaume Canet în rolurile principale. A mai publicat o carte pentru adolescenţi, 35 de kilograme de speranţă (2002).
„O romancieră lipsită de complexe, Gavalda nu se dă niciodată înapoi de la ceea ce alţii ar putea considera drept lucruri facile. Are un talent special de a crea o complicitate veselă cu cititorul. Nu varsă niciodată lacrimi pentru că, atunci cînd eşti nefericit, minimă politeţe cere să-ţi iei nefericirea în derîdere. Povesteşte scene dintre cele mai obişnuite cu o mare sensibilitate şi un simţ de observaţie pătrunzător. şi de această dată degetele de zînă ale Annei Gavalda au ţesut o poveste minunată, impresionantă prin realismul său şi care te face totodată să visezi.” (Le Figaro Madame)
În pregătire în colecţia „Biblioteca Polirom”:
• Aharon Appelfeld, Povestea unei vieţi
• Juli Zeh, Schilf
• Mihail Bulgakov, Diavoliada şi alte povestiri